Lieu magique née de l’union sacrée de la mer, du ciel et de la terre, une mathématique de la lumière qui est unique, une infinie beauté qui s’offre comme un spectacle vivant, palette aux milles couleurs inspiratrice des peintres…în câteva cuvinte, în acest mod vorbesc francezii despre Baie de Somme şi despre Saint-Valery sur Somme.
Saint-Valery sur Somme este un orăşel din regiunea Picardie, undeva în nord, la graniţa cu Bretagne, aşezată pe fluviul Somme care se varsă în Marea Mânecii.
Am aflat de acest oraş pur întâmplător…fiind în căutarea unui loc singuratic şi sălbatic, aproape de mare. Adevărul este că nu pot explica în mod raţional de ce am ajuns în Saint-Valery sau cum am aflat de acest oraş marinăresc. Cert este că….Saint –Valery cu falezele si digurile sale singuratice m-a ademenit înainte ca eu să fac alegerea în mod conştient.
Saint-Valery şi orăşelele din apropiere sunt înşirate de-a lungul mării şi al fluviului, legate între ele de diferite chei: Quai du Romerel, Quai Courbet, Quai Jeanne d’Arc, Quai Blavet şi Quai Perree.
Este nevoie de multă răbdare să ajungi în Picardie. Mai întâi avion până la Paris-Beuvais, apoi bus până la Paris….e nevoie de şi mai multă răbdare în aglomeraţia metroului parizian pentru a ajunge în Gare du Nord. De aici nu vă rămâne decât să luaţi primul tren spre Noyelles sur Mer….cea mai apropiată localitate de Saint-Valery. Şi de la Noyelles aveţi mai multe posibilităţi: fie mergeţi pe jos prin magnifica Baie de Somme cam 20 de km, fie închiriaţi o biciletă, fie aşteptaţi trenul cu aburi cu care a călătorit cândva şi Jules Verne, fie beţi o cafea la Relais de la Baie….o cafenea-galerie de artă foarte cochetă situată chiar peste drum de gară. Cea care deţine cafeneau este oenglezoiacă, pictoriţă printre altele, care vorbeşte foate bine franceza….vă veţi da seama ca nu este totuşi franţuzoaică după accentul bizar. Deci, pentru cei care nu se descurcă en francais poate că va fi o ocazie frumoasă de a vorbi despre artă şi despre istorie cu un britanic rătăcit prin mările franceze. După cafea şi un petit repas –salatele de la Relais sunt extrem de bune….vă puteţi urca în busul care duce la Saint-Valery….cam în 15 minute sunteţi deja în oraş. De regulă, şoferul vă va întreba unde doriţi să coborâţi. Fără ezitări îi puteţi cere lămuriri suplimentare despre ce şi cum. Eu şi sora mea, spre exemplu, nu aveam decât o adresă 1, Quai du Romerel….adresa doamnei Sophie pe care o contactasem dinainte şi la care rezervasem une chambre pour deux. Nu are sens să căutaţi hotel la Saint-Valery pentru că sunt destul de scumpe. Din păcate, Auberge de Jeunnesse nu există….cel mai apropiat Auberge este în Amiens….bine de ştiut în cazul în care doriţi să faceţi o escapadă de o zi pentru a vizita celebra catedrală gotică şi casa lui Jules Verne. Aşadar, cel mai ok este să căutaţi les chambres d’ôtes şi Gites de France. Acestea sunt camere pe care diverşi locuitori ai oraşului le pun la dispoziţia turiştilor pentru sume foarte mici. O cameră nu este mai mult de 40 de euro….cu alte cuvinte 20 euro de persoană.
După cum spuneam, de obicei, şoferul vă va lăsa chiar în port, aproape de Chemin de Fer- căile ferate vechi şi trenurile lor cu aburi ieşite parcă din cărţile lui Jules Verne.
Aburii împreună cu mirosul sărat vă vor introduce dintr-o dată într-o atmosferă de nulle part. Veţi avea senzaţia că sunteţi într-un vis, într-un vers sau într-un abur. Dar ce mai contează ? Aventura abia începe. Ne-am îndreptat aşadar spre punctul Office de Tourisme şi Chemin de Fer pentru a cere informaţii despre adresa pe a o căutam. Primele chipuri care ne-au întâmpinat au fost cele ale unui tănâr controlor pe tren, pe nume Quentin….şi al unui domn la vreo 60-65 de ani cu pălărie boemă, de-a dreptul romanesc…aventurierul domn Jean-Philip care, întâmplător sau nu, urma să aflăm că ne este vecin, fiind cazat în aceeaşi casă a doamnei Sophie. Credeţi sau nu domnul Jean-Philip avea să ne spună în 10 minute întreaga istorie a României de la Traian şi Imperiul Roman, la siturile dacice şi pănă la Bistriţa, Cluj, Bucureşti şi Craiova- la capitale de l’Olténie.
Suntem într-un vis, vă amintiţi? Nimic neobişnuit aşadar, pentru că visele se supun altor legi…unde imposibilul şi imaginarul devin posibili care se posibilizează neîncetat.
După lecţia de istorie şi după indicaţiile primite, am urcat aşadar pe chei traversînd oraşul îngust cu les petits restos, cu les petits cafés d’arts, cu delicioasele sale crêperies si salons du thé, fromageries, căsuţele sale medievale, marinăreşti, cu mirosul de scoici, peşte, crabi şi fructe de mare…
Acasă ne-a întâmpinat o doamnă înaltă şi subţire, cu un zâmbet sincer, de copil schiţat pe chipul blond, înconjurat de ochii albaştri. Ne-am înţeles de prima dată….zâmbetul acesta copilăresc avea să ne întâmpine în fiecare dimineaţa la micul dejun împreună cu Bonjour-ul domnului Jean-Philip….geograf şi istoric, cercetător care venea de mai bine de 20 de ani în Baie de Somme pentru a medita şi a cerceta natura, trenurile cu aburi, mareele, diferitele plante şi specii de păsări.
Tot ceea ce a urmat a fost precum un dans, precum o lungă plimbare printre versuri şi himere, prin notele imperceptibile ale valurilor…totul s-a transformat într-o clipă, clipa prezentă care rupea iluzia trecutului şi a viitorului, bariera groasă a timpului. Saint -Valery este un loc sau, mai bine ar trebui să spun, un ne-loc, un pasaj, o trecere misterioasă la confluenţa unor lumi ce deschid porţile spre un hors du temps şi hors d’espace. Orăşelul acesta mi s-a părut a fi o urmă…un pasaj misterios trasat cu migală de un architect invizibil care, nu înceta însă să îşi facă simţită prezenţa prin braţele mareelor care veneau şi se retrăgeau printre ţărmuri, prin suflul misterios al vântului, prin limbajul păsărilor şi prin inscripţiile din pietre şi nisip. Originile oraşului se pierd în ne-timp, în depărtări-prezente, luând forma unei palete de culori peste care Guillaume le conquérant, duc de Normandie şi-a lăsat urma atunci când a plecat din acest port pentru a cuceri Anglia, peste care Jeanne dArc, prizonieră a englezilor şi-a lăsat de asemenea urmele, trecând în lanţuri spre Rouen unde avea să fie judecată, unde războiul de 100 de ani dintre francezi şi englezi avea să îşi lase urmele în ziduri, în străzi şi pe chei, unde conflicte religioase, marşuri revoluţionare în 1789, unde Napoleon în funcţia de consul a poposit pentru a verifica lucrările la canalele maritime, unde regele Louis al XIII lea a asistat la pescuit în 1668, unde Eduard al VII lea, prinţ al galilor şi-a vizitat trupele în 1917.
Nu rataţi o plimbare cu trenul cu aburi cu care a călătorit şi Jules Verne. O astfel de plimbare cu aburi nu poate fi evitată în cazul în care doriţi să vedeţi Marea Mânecii. Pentru a vizita plaja de la mare va trebui să închiriaţi o bicicletă sau să luaţi acest tren până la Cayeux sur Mer. La Cayeux nu trebuie să rataţi pauza de cafea Au petit café, o cafenea cu artă….pentru că la francezi întotdeauna cafeaua merge cu arta. Aici veţi avea ocazia, în timp ce savuraţi le café au lait sau le chocolat să răsfoiţi albume de artă şi tot soiul de cărţi….în mijlocul cafenelei, înconjurat de mese şi scaune, stă sfidător un morman de cărţi şi albume de artă care aşteaptă să fie explorat.
Pe drumul spre plajă, puteţi admira şi fotografia în neştire casele acestea cu parfum de mare şi scoici. Veţi observa că fiecare casă are un nume, exact ca prinţele din poveste. Casele vă vor atrage privirile prin arhiectura şi decoraţiile neobişnuite.
Plaja de la Cayeux sur Mer este o fâşie ce pare să nu se mai termine. Nu are nisip…doar pietre de mare….după cum o spune numele său. De-a lungul plajei sunt nenumărate căsuţe din lemn, fiecare cu numele său, fireşte, care pot fi închiriate pe parcursul zilei. Am găsit Marea Mânecii învolburată, înfăşurată în veşminte albe de spumă, furioasă, teribil de frumoasă.
Perlele cele mai de preţ ale oraşului Saint -Valery sunt fără îndoială, cheile sale lungi şi medievale, benzi care se mişcă în infinit, pasaje misterioase ce leagă brâul oraşului format din case cu peisajul sălbatic din cealaltă parte. Pe de o parte case vechi, viu colorate, în care au creat şi au visat Victor Hugo, Anatole France, Colette, Julien Green, Heinrich Boll, pe de cealaltă parte mareeele cu nimfele sale ascunse care te ademenesc dacă te apropii prea mult de apă. La Saint-Valery oamenii te vor anunţa că, în cazul în care doreşti să te plimbi de-a lungul falezei şi a digurilor este necesar să consulţi mai întâi orarul mareelor. Nici o clipă nu trebuie să uiţi că ai pătruns în matca unui alt timp, un timp calculat după apetitul mareelor, după cântecul sirenelor, un timp al apei. Aici, timpul de pe ceas nu mai are valoare….îţi poţi atunca ceasul…nu îţi va fi de folos !
Il ne faut jamais croire qu’on est plus fort que l’eau ! Ne-a sfătuit Sophie. De asemenea, dacă stai la poveşti cu localnicii îţi vor spune despre simfonia răsăriturilor şi apusurilor de soare, despre Farul de pe plajă, martor tăcut al atâtor gânduri şi emoţii nespuse, despre le ciel qui bouge tout le temps, despre infinita paletă de culori născute din sărutul mării cu pământul, al cerului cu nisipul care a inspirat pictori precum Edgar Degas şi Eugène Boudin. Îşi vor vorbi despre efectele vibratorii ale luminii şi umbrei, despre mesajul pietrelor, despre vibraţiile apei, despre norii schimbători. Vei surâde şi vei înţelege încă o dată, că eşti într-un vis, nu-i aşa ? Un vis teribil, înfiorător, captat de pensula unui pictor pe o pânză oarecare, un vis surprins într-un vers sau într-o piatră ce atârnă lângă teneşii tăi. Vei surâde complice la Mama Natură care se dezvăluie copiilor ei şi vei înţelege că nu ai nimic de făcut decât să te laşi cuprins de braţele sale marine. Alegerea a fost dinainte făcută,îţi aminteşti?
Pentru a descoperi aceste mistere pe care Natura le oferă, cel mai indicat este să alegeţi o promenade en bateau…programul acestor plimbări va varia în fiecare zi în funcţie de maree, evident. Din vapor, veţi putea vedea întreaga Baie de Somme cu porturile Saint-Valery, Le Crotoy, Le Hourdel şi Marquenterre cu nenumăratele sale bărcuţe, specii de plante şi de păsări şi, bineînţeles, principala atracţie, focile care te vor face să râzi când le vei vedea cum saltă din apă pentru a se ascunde apoi sub mantia protectoare a mării. Dacă aveţi noroc şi vibraţiile vaporului nu le vor speria prea tare….poate vei reuşi să le vezi capul plutind. O altă variantă este să apelezi la un o plimbare în deltă împreună cu un ghid. La Office de Tourisme găseşti toate detaliile.
De asemenea, dacă eşti pasionat de istorie şi de artă, o vizită în La Cité Médiévale te va pune cu siguranţă pe gânduri. Numele lui Jeanne dArc este scrijelit la fiecare turn şi zid, iar prezenţa sa se face simţită la fiecare pas. Să nu ratezi La porte de Nevers, L’église Saint Martin, Les Tours Guillaume, Le Château, L’Herbarium, La chapelle de Saint Valery…fiecare cu povestea şi cu urma sa. De sus, din cetatea medievală vei avea o panoramă splendidă asupra plajei din Saint Valery şi a întregii Baie de Somme.
Bon Voyage!
